Poveste de dragoste

Printre neguri si hatisuri'

Isi trimite solul iar

Ca sa vada tot ce misca

In taramul de clestar.

Vocea-i tremura in vorbe

Cu un aer ragusit

Intelesuri talcuite

Toate de nedeslusit

Si din cand in cand cristalul

Scapara in intuneric

Flugere ce impresoara

In lumina ochiul sferic

El se uita lung din umbre

Si pe chipu-i insipid

Se prelinge-n gol o urma

De-un suras desavarsit

Paru-i cade de pe umeri

Intr-o mantie salcie

Tainuind mana uscata

Care-i face semn sa vie

Si apoi oglinda sparta

Intr-un iures se aduna

Sa-i arate chipul suav

Ce se scalda-n clar de luna

O dorinta-ncatusata

Ravasindu-i trupul rece

Ii implora libertatea

Si o clipa c-a sa plece

Ridicand in slavi toiagul

Care-l tine-n mana stanga

Fauri un colt de aur

Trupu-i vested sa strapunga

Picuri de venin albastru

Cad pe piatra de altar

Ce trezesc din vis mamonul

Care prinde trup de cal

Nechezand in intuneric

Dornic c-a sa scurme drumul

Isi pleca in fata capul

Sa-l incalece stapanul

Muntele se rupe-n doua

Ca sa faca pod de gheata

Peste codrul care invie

Dintr-o mantie de ceata

Fara sa se uite-n urma

O porni intr-o vijele

Scuturandu-se de lumea

Ce i se parea pustie

Ajungand la o rascruce

Calul se opreste-n spume

Sa se-adape la fantana

Ce rasare dintre dune

Iar apoi pune-ntr-o cofa

Ca sa aiba pentru drum

Apa vie, apa moarta

Pentru singurul stapan

Si plcandu-si iara capul

Nechza aproape lin

Cu o ultima suflare

Se preface in venin

Picurile de-un albastru

Se aduna in margele

La picioare-i in tarana

Prinse toate intre ele

Mana lui cea uscativa

Le ridica intr-o salba

Care apoi o infasoara

Intr-o panzatura alba

Si pribeag porni pe drumul

Ce strapunge-n rachitisuri

C-a sa ajunga-n miez de noapte

La soroc in ascunzisuri

Iar de-acolo alta cale

Aratand spre miazazi

Se indreapta catre o poarta

Strajuita de faclii

Doi herumvi turnati in zale

Il privesc cu ochi de sticla

Dintr-o singura miscare

Lancile si le ridica

Din pamant rasare o treapta

Care implineste o scara

Deschizand apoi o usa

Care-n cioburi se separa

El zari atunci o umbra

Imbacata-n giulgi de crin

Ce intinsa fara vlaga

Se topea in baldachin

O privi indelung cu sete

Impietrit si fermecat

De a umbrei frumusete

Care-l cheama langa pat

De sub mantia de jad

Scoase o lama straverzie

Incrustand un semn pe fata-i

Care pare pamantie

Mainile-i preumbla trupul

Ce-i raspunde dulce-n soapte

Atingere de buze moi

Ce-l saruta-n miez de noapte

Si cu-n gest plapand ii prinde

Ascunzandu-i gatul fin

Intr-o  salba de margele

Faurite din venin

Ochii-i se trzesc la viata

Prividul intrebator

Unde-i sufletul pereche

Care-i inca calator

Intristat cu mana-i rece

O cuprinde de mijloc

Se apropie de buze-i

Strecurand in gura-i foc

Tuna apoi c-o voce surda

Un cuvant nedeslusit

Pravalidu-i trupul fraged

Peste pietrele din zid

Cu o mana ia tarina

Iar cu alta apa vie

Si le arunca catre zidul

Ce-i din stanca cenusie

Iar apoi cu apa moarta

Il stropeste incaodata

Si in fata-i se deschide

Din cristal o alta poarta

Iara pasi de colo colo

Il prea poarta in nestire

Si tarimul din dorinta-i

Se topeste-n amintire

Frematand de dor o harpa

Cantec fad mai naste-n strune

O aducere aminte

De secretul dintre dune

Ajungand iar la rascruce

Vede inscris pe-o lespede

Un blestem in slova veche

Ce-l dezleaga repede

Semnul crucii ars in flacari

II e dat celui ce-l poarta

Sa se-avante fara suflet

Pe cararea blestemata

Intr-o balta mandra luna

El vazu ca trupu-si scalda

Si acolo vru deodata

Chipul pamantiu sa vada

Apele se rup in unde

Care fieb isterice

Chip de lut inchis in cercuri

Ce devin concentrice

Ochii serbezi cauta-n valuri

Soarta care nu-l mai paste

Ce-i inscrisa-n carti de stele

Inainte, de-a se naste

Tulburand cu mana apa

Cand vazu acel insemn

Rupse o aschie ascutita

Din toiagul lui de lemn

Si-o impunse adanc in deget

Picurand pe colbul fin

Doua ingemanari albastre

Cu mireasma de venin

Nechezand din neguri iara

Lepadand vapai de foc

Calul se opri inainte-i

Din navalnicul galop

Inseuat cu pietre scumpe

De zafir si diamante

Isi apleaca coama lunga

Sa-l incalece pe spate

Si zburand peste hotare

Peste munti si peste vai

Istovit de-alergatura

Se opri intre carari 

Langa un portal de piatra

Loc ce-i pare cunoscut

Cand din picuri dulci de moarte

Intrupat a renascut

Printr-o fanta ascunsa-n munte

Sub o creasta cenusie

Isi croieste drum prin piatra

O lumina purpurie

Doua maini ridica-n aer

Si formeaza-n jurui scut

Sa-l fereasca de raceala

Podului de netrecut

Si apoi intr-o odaie

Lasa trupul tepenit

Care pentru prima oara

Isi dorea sa fi murit

Ramanand ascuns in coltul

Care-l scalda-n umbre iar

Fereca pe veci iubirea

Intr-o sfera de cristal