Saturday, February 6, 2010

Poveste de dragoste



Printre neguri si hatisuri'
Isi trimite solul iar
Ca sa vada tot ce misca
In taramul de clestar.

Vocea-i tremura in vorbe
Cu un aer ragusit
Intelesuri talcuite
Toate de nedeslusit

Si din cand in cand cristalul
Scapara in intuneric
Flugere ce impresoara
In lumina ochiul sferic

El se uita lung din umbre
Si pe chipu-i insipid
Se prelinge-n gol o urma
De-un suras desavarsit

Paru-i cade de pe umeri
Intr-o mantie salcie
Tainuind mana uscata
Care-i face semn sa vie

Si apoi oglinda sparta
Intr-un iures se aduna
Sa-i arate chipul suav
Ce se scalda-n clar de luna

O dorinta-ncatusata
Ravasindu-i trupul rece
Ii implora libertatea
Si o clipa c-a sa plece

Ridicand in slavi toiagul
Care-l tine-n mana stanga
Fauri un colt de aur
Trupu-i vested sa strapunga

Picuri de venin albastru
Cad pe piatra de altar
Ce trezesc din vis mamonul
Care prinde trup de cal

Nechezand in intuneric
Dornic c-a sa scurme drumul
Isi pleca in fata capul
Sa-l incalece stapanul

Muntele se rupe-n doua
Ca sa faca pod de gheata
Peste codrul care invie
Dintr-o mantie de ceata

Fara sa se uite-n urma
O porni intr-o vijele
Scuturandu-se de lumea
Ce i se parea pustie

Ajungand la o rascruce
Calul se opreste-n spume
Sa se-adape la fantana
Ce rasare dintre dune

Iar apoi pune-ntr-o cofa
Ca sa aiba pentru drum
Apa vie, apa moarta
Pentru singurul stapan

Si plcandu-si iara capul
Nechza aproape lin
Cu o ultima suflare
Se preface in venin

Picurile de-un albastru
Se aduna in margele
La picioare-i in tarana
Prinse toate intre ele

Mana lui cea uscativa
Le ridica intr-o salba
Care apoi o infasoara
Intr-o panzatura alba

Si pribeag porni pe drumul
Ce strapunge-n rachitisuri
C-a sa ajunga-n miez de noapte
La soroc in ascunzisuri

Iar de-acolo alta cale
Aratand spre miazazi
Se indreapta catre o poarta
Strajuita de faclii

Doi herumvi turnati in zale
Il privesc cu ochi de sticla
Dintr-o singura miscare
Lancile si le ridica

Din pamant rasare o treapta
Care implineste o scara
Deschizand apoi o usa
Care-n cioburi se separa

El zari atunci o umbra
Imbacata-n giulgi de crin
Ce intinsa fara vlaga
Se topea in baldachin

O privi indelung cu sete
Impietrit si fermecat
De a umbrei frumusete
Care-l cheama langa pat

De sub mantia de jad
Scoase o lama straverzie
Incrustand un semn pe fata-i
Care pare pamantie

Mainile-i preumbla trupul
Ce-i raspunde dulce-n soapte
Atingere de buze moi
Ce-l saruta-n miez de noapte

Si cu-n gest plapand ii prinde
Ascunzandu-i gatul fin
Intr-o  salba de margele
Faurite din venin

Ochii-i se trzesc la viata
Prividul intrebator
Unde-i sufletul pereche
Care-i inca calator

Intristat cu mana-i rece
O cuprinde de mijloc
Se apropie de buze-i
Strecurand in gura-i foc

Tuna apoi c-o voce surda
Un cuvant nedeslusit
Pravalidu-i trupul fraged
Peste pietrele din zid

Cu o mana ia tarina
Iar cu alta apa vie
Si le arunca catre zidul
Ce-i din stanca cenusie

Iar apoi cu apa moarta
Il stropeste incaodata
Si in fata-i se deschide
Din cristal o alta poarta

Iara pasi de colo colo
Il prea poarta in nestire
Si tarimul din dorinta-i
Se topeste-n amintire

Frematand de dor o harpa
Cantec fad mai naste-n strune
O aducere aminte
De secretul dintre dune

Ajungand iar la rascruce
Vede inscris pe-o lespede
Un blestem in slova veche
Ce-l dezleaga repede

Semnul crucii ars in flacari
II e dat celui ce-l poarta
Sa se-avante fara suflet
Pe cararea blestemata

Intr-o balta mandra luna
El vazu ca trupu-si scalda
Si acolo vru deodata
Chipul pamantiu sa vada

Apele se rup in unde
Care fieb isterice
Chip de lut inchis in cercuri
Ce devin concentrice

Ochii serbezi cauta-n valuri
Soarta care nu-l mai paste
Ce-i inscrisa-n carti de stele
Inainte, de-a se naste

Tulburand cu mana apa
Cand vazu acel insemn
Rupse o aschie ascutita
Din toiagul lui de lemn

Si-o impunse adanc in deget
Picurand pe colbul fin
Doua ingemanari albastre
Cu mireasma de venin

Nechezand din neguri iara
Lepadand vapai de foc
Calul se opri inainte-i
Din navalnicul galop

Inseuat cu pietre scumpe
De zafir si diamante
Isi apleaca coama lunga
Sa-l incalece pe spate

Si zburand peste hotare
Peste munti si peste vai
Istovit de-alergatura
Se opri intre carari 

Langa un portal de piatra
Loc ce-i pare cunoscut
Cand din picuri dulci de moarte
Intrupat a renascut

Printr-o fanta ascunsa-n munte
Sub o creasta cenusie
Isi croieste drum prin piatra
O lumina purpurie

Doua maini ridica-n aer
Si formeaza-n jurui scut
Sa-l fereasca de raceala
Podului de netrecut

Si apoi intr-o odaie
Lasa trupul tepenit
Care pentru prima oara
Isi dorea sa fi murit

Ramanand ascuns in coltul
Care-l scalda-n umbre iar
Fereca pe veci iubirea
Intr-o sfera de cristal






 

14 comments:

Anonymous said...

woooooooooooow cam lunga povestea asta de dragoste, dar frumoasa

morope

Anonymous said...

de unde atat inspiratie


opirati

Anonymous said...

f bine domnu poet nota 10

Anonymous said...

in cati ani ai scriso??? lol

Anonymous said...

asta-i un fel de scrisoarea 48-lea are vreo 48 de versuri

Anonymous said...

frumoase poezi

Anonymous said...

luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuunnnnnnnnngggggggaaaaaaa nu am citit numai 4 versuri, i prea lunga

georges bococi said...

frumoasa poezie, ar fi greu so inveti pe de rost dar e frumoasa oricum

leonard said...

finalul e foarte bun. din pacate corpul tecstului, prima strofa ar trebui nitel curatata, are cateva exprimari fortate, care indeparteaza de poezie - frunzele unui pom depărtat suflă surd
retractilă visare sferiformă,

in rest un poem bun.

Anonymous said...

Chiar mi-a plăcut.

Anonymous said...

fromos

Lim said...

E o bucurie să vezi asemenea realizări. Prezenţa anunţată e cu adevărat onorantă. La mai mare!
LIM.

mmm said...

Felicitări din tot sufletul! Mă bucur

Hălăţel said...

48 de strofe? Incredibil!
Eu nu as reusi.E de admirat!